Lumea lui Caragiale
SUBCRONICA
Aflaţi că sâmbătă seara, pe când românul de rând își vedea liniștit de treburi, reprezentativa noastră a păţit-o la Zenica. Şi nu oricum, ci cu un scor de 3 la 1 pentru Bosnia.
Pe stadionul Bilino Polje publicul gazdă a început spectacolul fluierând imnul nostru, de ziceai că suntem la o adunare de locatari, nu la un meci internaţional. În tribune se scandau vorbe urâte, iar arbitrul, un englez foarte regulamentar, nota tot în carneţel, dar nu părea să se sinchisească prea tare.
Pe teren, însă, tricolorii noştri au început chiar binișor. În minutul 14, băiatul Mihăilă a fugit pe contraatac de parcă-l fugărea propriul antrenor, şutând puţin pe lângă poartă. Dar, surpriză! În minutul 18, aceeaşi personalitate sportivă a centrat frumos, iar Bîrligea a marcat cu o scăriţă fină, de parcă voia să spună: „Uite, domnule, se poate şi la noi!”.
Bosniacii n-au stat însă cu mâinile în sân; au trimis şi ei o minge peste poartă, aşa, ca să vadă publicul că nu plăteşte bilet degeaba. Faza cea mai mare a lor a venit spre finalul reprizei, când Tahirovic a dat în bară dintr-o lovitură liberă – semn că destinul încă nu se hotărâse cu cine ţine.
Dar repriza a doua, ei bine, aici s-a rupt filmul.
Imediat după pauză, Racoviţan a greşit, Džeko a profitat – că doar nu era să refuze un asemenea dar – şi s-a făcut 1-1. Apoi, ghinion peste ghinion: Marius Marin a fost lovit şi umplut de sânge, dar arbitrul englez s-a făcut că vede doar câte un fault din când în când, de parcă trăgea cu ochiul la ceasul de mână.
Şi, ca pentru o comedie completă, Drăguş, abia intrat, a luat cartonaş roşu pentru joc periculos – interpretarea englezului, nu a noastră. Rămaşi în zece, băieţii noştri s-au chinuit, dar bosniacul Bajraktarevic a dat un gol de poveste direct în vinclu, iar în prelungiri Tabakovic a mai pus unu', ca să fie tabloul complet.
S-a sfârşit 3-1, iar noi comentăm, gesticulăm şi ne certăm pe margine, în timp ce în clasament Austria şade falnică în frunte, Bosnia trage tare, iar noi, românii, suntem pe trei, sperând la baraj.
Acolo, fireşte, ne aşteaptă adversari de soi mare: Italia, Turcia, Ucraina, Polonia – toate nume cu greutate. Noi intrăm în urna a patra, aşa că vom merge la baraj cu speranţa în buzunar şi cu inima uşor strânsă.
Aşadar, drumul către Mondial trece prin emoţii, surprize şi, evident, prin tradiționala noastră speranţă eternă – că poate, poate… la baraj se întâmplă minunea!