Într-o lume în care războaiele încep cu motive neclare și se termină cu documente interminabile, planul de pace cu „28 de puncte” apare ca un nou exercițiu de acrobație diplomatică. Un amestec de promisiuni solemne, garanții fragile și paradoxuri demne de un manual de absurd, acest plan pare construit mai degrabă pentru a pune toate părțile în încurcătură decât pentru a pune capăt unui conflict.

1. Ucraina rămâne stat suveran. Toți sunt de acord cu asta, în special cei care nu au nicio intenție să respecte acordul.

2. Ucraina, Rusia și o parte respectabilă a Europei semnează un pact de neagresiune. E un pact minunat, cu pagini lucioase, care promite pace, liniște și o reducere semnificativă a necesității de a construi noi buncăre.

3. Rusia promite să nu mai invadeze Ucraina. NATO promite să nu mai înainteze spre Rusia. Toată lumea e fericită. Cel puțin în teorie. În practică, toți sunt îngrijorați de ce va face cealaltă parte imediat ce închid ochii.

4. Se creează un „cadru de dialog”. Asta înseamnă suficiente ședințe și rapoarte încât nimeni să nu mai aibă timp efectiv să înceapă un război real. Birocrația, mare pacificator.

5. Ucraina primește garanții de securitate. Garanțiile sunt promisiuni ferme, solide, pe hârtie foarte scumpă, care poate rezista și la ploaie, și la lacrimile diplomaților.

6. Armata Ucrainei va avea exact 600.000 de soldați. Niciunul în plus, niciunul în minus. Pentru că așa funcționează pacea: prin calcule precise, ca la recensământ.

7. Ucraina nu se alătură NATO. NATO acceptă asta

8. Nu vor exista trupe străine în Ucraina. Excepție fac trupele străine despre care se va decide ulterior că nu sunt chiar „străine”.

9. Dar, ca să fie clar, NATO poate folosi spațiul aerian al Poloniei pentru a supraveghea Ucraina. E o mare consolare: nimic nu liniștește ca sentimentul că cineva te privește constant de sus.

10. SUA garantează: dacă Ucraina atacă Rusia fără motiv, nu o mai apără. Dacă Rusia atacă Ucraina din nou, o apără. Toată lumea e mulțumită de claritatea logică impecabilă a acestui aranjament.

11. Ucraina primește „calea rapidă” către UE. Calea rapidă e definită ca traseul care durează doar jumătate din cât durează calea lentă.

12. Reconstrucția Ucrainei începe. Se vorbește despre dezvoltare, investiții, infrastructură — toate acele lucruri care sună minunat în discursuri și costă exorbitant când ajung la faza concretă.

13. Dacă Rusia se comportă frumos, primește ridicarea sancțiunilor. Nimeni nu este foarte clar ce înseamnă „frumos”, dar toți sunt de acord că vor ști când îl vor vedea.

14. Activele rusești înghețate sunt folosite pentru Ucraina. Nimeni nu explică exact cum se face asta, dar toți sunt convinși că e perfect legal. Sau aproape legal. Legal-ish.

15. SUA și Rusia formează un „grup de dialog strategic”. De obicei, asta înseamnă doi oameni importanți într-o cameră, fiecare convins că celălalt minte.

16. Rusia va introduce în legislație obligația de a nu mai ataca Ucraina. Legile sunt foarte bune la prevenirea problemelor, cu excepția momentelor când nu sunt respectate.

17. Se întăresc tratatele de neproliferare. Toată lumea semnează cu entuziasm, dar sub masă toți se întreabă: „Oare ceilalți chiar renunță?”

18. Ucraina rămâne non-nucleară. Este probabil singurul lucru asupra căruia toți pot cădea de acord fără dezbatere.

19. Centrala Zaporojie devine administrată internațional. Nimeni nu vrea responsabilitatea directă, dar toți sunt încântați să o împartă.

20. Se creează programe pentru combaterea urii și dezinformării. Ironia este că aceste programe sunt imediat contestate în spațiul public prin dezinformare și ură.

21. Teritoriile sunt împărțite:

Rusia rămâne cu unele, Ucraina cu altele, iar unele vor rămâne în suspensia diplomatică, acea zonă magică în care nimeni nu e fericit, dar toți pretind că sunt.

22. Linia de demarcație devine sfântă. Încă o linie trasată pe hărți, sperând să oprească oameni care nu prea se uită la hărți.

23. Porturile și apele sunt deschise amânduror părților. Comandamentele navale sunt încântate, apoi îngrijorate, apoi din nou încântate, într-o buclă eternă.

24. Prizonierii sunt schimbați. Toată lumea este de acord că este bine, deși fiecare parte suspectează că cealaltă primește soldați mai buni la schimb.

25. Alegerile din Ucraina se desfășoară rapid. În mod surprinzător, nimeni nu este pregătit pentru această viteză.

26. Amnistie generală. O soluție minunată, pentru că nimeni nu trebuie să recunoască nimic, iar toți pot spune că au procedat conform legii.

27. Se creează un consiliu internațional de monitorizare. E o idee excelentă, pentru că nimic nu asigură pacea ca zece oameni într-o cameră dezbătând paragraful 14 al unui document anex.

28. Când toate sunt semnate și ștampilate, războiul se încheie.

Cel puțin până când toate aceste reguli duc inevitabil la nevoia unui nou set de reguli și tot așa, spre infinit.