Se zice că, „în 2035” nu se vor mai putea vinde în Uniunea Europeană mașini noi cu motor pe benzină sau motorină.

Şi ce face Germania? într-o dimineață, cu o cană de cafea în mână, spun: „Staţi un pic — hai să nu punem de azi pe mâine capături la motoare. Hai să rămânem… tehnologici neutri.”

Căci, industria auto germană — mare, grea, cu piese de schimb şi vise de profit — tremură. Gândul de a închide robinetul motoarelor cu combustie le provoacă un fior, ceva între nostalgie şi panica că nu vor mai şti ce să facă cu halele pline de maşini clasice.

Aşa că guvernul german, condus de Friedrich Merz, a decis să trimită o scrisoare — nu un telegramă veche cu ceară — către cei de la European Commission, cerând ca termenul 2035 să fie mai maleabil. Pentru că hibrizii, sau chiar motoarele termice „foarte eficiente” — toate ar trebui să rămână posibile.

Cei înrolați de mult în războiul „electric contra carbon” își smulg deja căștile de pe urechi: cum să salvezi planeta fără să lași industria să se prăbușească?

Şi, pentru ca scenariul să fie complet, un sondaj (real, nu absurd) arată că marea parte a concetățenilor germani — circa 44% — nu vor banul din 2035; alţii, 19%, vor doar o amânare. Doar un sfert sprijină ferm interdicția.

Între timp, ochii altora privesc cu teamă: un raport al Greenpeace European Unit avertizează că 2035 e mult prea târziu dacă vrem să respectăm limita de +1,5 °C a încălzirii globale — iar amânările transformă promisiunea zero‑emisii într‑o fantezie de hârtie. Erau timpuri în care lumea spera că, la 2030, totul va fi deja electric.

Şi astfel, ceea ce trebuia să fie un sfârşit clar — „de azi înainte doar maşini curate” — s‑a transformat în spectacolul absurd al excepţiilor şi compromisurilor. Totul se joacă pe marginea hârtiei — pe o scrisoare oficială, pe un vot, pe o decizie europeană — cu mii de motoare sperând că vor prinde răsuflarea, măcar câțiva ani de acum înainte.