În timp ce onorabila republică se zbate în mlaștina dezbaterilor electorale și a noutăților fiscale, o nouă clasă de „cetățeni universali” a dezvoltat o trăsătură de mare rafinament: imunitatea desăvârșită la curentul politic. Aceasta nu este o lipsă de viziune, stimați cititori, ci un tabiet de lux, accesibil doar celor care au urcat suficient de sus pe muntele succesului de multinațională.

Habitatul și ritualul de izolare

Îl observăm pe stimabilul Bogdan, director de strategie la o „multinațională de sisteme”, în mediul său cotidian: o cafenea cu design nordic din cartierul Floreasca. Aici, un espresso costă cât leafa pe o zi a unui funcționar de la poștă, dar Bogdan nu se uită la mărunțiș. În jurul lui, spațiul vibrează de „zgomot politic”. La mesele vecine, se discută cu patos despre praguri de impozitare sau vreo ultimă ordonanță „dată la noapte, ca hoții”. Bogdan, însă, rămâne imperturbabil.

El a dobândit acea „Suficiență Olimpiană și Bine Crescută”. Pentru el, politica nu există; există doar notificări pe Slack. Tot ce e dincolo de ecran e o sâcăială de fundal, asemenea bâzâitului unui aparat de răcire: sesizabil, dar cu totul neînsemnat pentru „comfortul” său personal.

Membrana de protecție: Bula de Cristal

Cum a reușit acest june să ignore evenimentele care hăituiesc poporul? Secretul stă în bula de privilegii construită cu migală. În realitatea noastră, politica e bătaia pe ciolan; Bogdan și-a asigurat ciosvârta prin circuite „smart” și globalizate:

Sănătatea: În timp ce norodul tremură prin spitale cu tencuiala căzută, Bogdan beneficiază de un „abonament premium” unde pereții sunt de un alb imaculat, iar medicii îi vorbesc în șoaptă, pe englezește. Trăiește într-un sanatoriu permanent, garantat de politica companiei.

Educația viitorului: Moștenitorii lui Bogdan nu cunosc emoția examenelor de stat. Ei cresc în campusuri internaționale, unde contextul local este studiat ca o curiozitate antropologică, între lecția de pian și cea de robotică. Lumea lor n-are granițe, doar taxe școlare.

Infrastructura: Drumurile găurite sunt probleme de basm. Bogdan navighează izolat fonic într-un vehicul teuton cu suspensii atât de deștepte, încât gropile de pe Calea Moșilor îi par simple figuri de stil. Realitatea nu zguduie, doar glisează.

Camuflajul „Vibe-ului Pozitiv”

Pentru a evita polemicile, Bogdan folosește o figură de stil modernă: Pozitivismul Radical. Când e somat să-și dea cu părerea despre direcția țării, scoate de sub joben răspunsul salvator: „Eu aleg să mă focusez pe ce pot controla”. E o eschivă elegantă.

Din punct de vedere al moravurilor, acest comportament e un blazon de mare preț. A fi apolitic în 2026 e o decorație: semnul că ești atât de „aranjat”, încât nu-ți mai pasă cine ține frâiele la Centru. Politica e pentru cine n-are ce pune pe masă. Pentru cine are investiții, e nevoie doar de un semnal bun la telefon și de un lapte de ovăz bine spumat.

Selecția Naturală a Liniștii

În marea comedie a societății, acest model înflorește. În timp ce idealiștii își strică sângele prin piețe publice, Bogdan își conservă vigoarea. El nu merge la vot pentru că „toți sunt o apă și-un pământ” — o scuză splendidă care-l scutește de orice remușcare.

Să nu-l judecăm însă prea aspru: cine n-ar fi tentat de această evadare într-o lume unde istoria nu te mai poate răni? E ispita supremă a epocii noastre: să devii invizibil pentru propriul stat.

Totuși, observatorii avertizează: această izolare merge doar cât timp vremea de afară rămâne blândă. Dacă vine furtuna care sparge geamurile cafenelei, s-ar putea ca Bogdan să descopere că nu știe să deschidă umbrela. Până atunci, savurează un produs „artizanal”, convins că istoria e ceva ce li se întâmplă doar celor care n-au prins loc la clasa întâi. Curat privilegiu, stimate domn!