Lupte pentru identitate
SUBCRONICA
Descoperă o zi din viața lui Iulian, un „vizionar” din Pipera captiv între mirajul blockchain și realitatea tranzacțiilor cash.
Este ora 4:12 dimineața într-un complex rezidențial din nordul Bucureștiului. Liniștea este întreruptă doar de zumzetul discret al purificatorului de aer. Iulian, un „growth hacker” de 34 de ani care se autointitulează antreprenor tech, privește fix în lumina rece a monitorului. Nu este insomnie. Este „starea de veghe a vizionarului”. În timp ce restul României doarme, el crede că descifrează codul sursă al noii ordini mondiale. Iulian crede că a înțeles Blockchain-ul.
Dimineața: Descentralizarea la ibric
„Băncile sunt doar niște instituții analogice într-o lume digitală,” spune Iulian. Își prepară o cafea de specialitate cu note de iasomie. Pentru el, economia locală este un concept abstract, o relicvă a părinților săi. El trăiește într-o geografie a datelor.
Prima sa sarcină este verificarea graficelor. Când vede o scădere bruscă, nu intră în panică. „E doar un shakeout al celor cu mâini slabe,” îi explică el curierului care tocmai i-a adus pachetul cu vitamine. Curierul se uită fix la el, întinde terminalul POS și întreabă sec: „Plătiți cu cardul sau cash?”.
Iulian oftează. Se simte ca un călător în timp blocat în epoca de piatră a tranzacțiilor. El face HODL — adică își păstrează activele cu o încăpățânare religioasă — în timp ce lumea îi cere lei pentru o livrare de 30 de minute.
Prânzul: Teologia „Smart Contract”-ului
La prânz, Iulian se află într-un bistro din Floreasca. Masa de alături e ocupată de doi avocați care discută despre cadastre și ștampile. Iulian îi privește cu o milă prost camuflată.
„Voi încă semnați cu pixul?” întreabă el un fost coleg de facultate. „Blockchain-ul este adevărul matematic. Corupția e imposibilă pentru că algoritmul nu are verișori de angajat.”
Prietenul său îl ascultă tăcut, mestecând o salată de 70 de lei. Iulian continuă să jongleze cu termeni precum interoperabilitate și scalabilitate. Jargonul tech este noul său costum de mătase. Este o barieră de protecție împotriva întrebărilor incomode despre utilitatea reală a investițiilor sale.
Când vine nota, Iulian încearcă o glumă despre plata în Bitcoin. Chelnerița nu zâmbește. „Avem doar contactless, domnule,” spune ea, lăsând în urmă un nor de indiferență care îl ustură mai tare decât o prăbușire a pieței.
Seara: Dovada de stres (Proof of Stress)
Pe măsură ce soarele apune peste clădirile de birouri din Pipera, entuziasmul lui Iulian se transformă în epuizare. Crypto-anxietatea nu vine neapărat din volatilitatea graficelor. Vine din efortul de a părea mereu cel mai informat om din cameră.
În momentele de singurătate, Iulian își comandă cina printr-o aplicație centralizată. Folosește un card bancar tradițional, emis de o bancă reglementată. Paradoxul e dureros. Predică libertatea totală, dar este sclavul unei parole de 12 cuvinte scrise pe o foaie ascunsă într-o cutie de pantofi.
„Suntem încă la început,” își șoptește el. Verifică prețul activelor pentru a 400-a oară. „E ca internetul în '95.”
La miezul nopții, o eroare de server îi blochează accesul la portofelul digital pentru zece secunde. În acele clipe, Iulian simte cum universul său imuabil se clatină. Transpiră rece. În mintea lui, blockchain-ul este o forță a naturii, dar în realitate, întreaga sa avere depinde de un router care are nevoie de un restart.
Se întinde în pat, dar somnul nu vine. Ultimul gând înainte de a ațipi nu este despre libertatea financiară. Este frica atroce că, dacă își uită parola mâine dimineață, va deveni exact ceea ce urăște cel mai mult: un om obișnuit, care trebuie să meargă la un ghișeu real pentru a dovedi că există.