S-a întâmplat, domnilor. S-a întâmplat ceea ce trebuia să se întâmple, ceea ce spiritul nostru chinuit, în mândria sa nemăsurată și înjositoare, a anticipat cu o groază amestecată cu o curiozitate morbidă. Ieri, sau poate azi dimineață – timpul nu mai are nicio relevanță în fața veșniciei de siliciu – gigantul Google a tras cortina de pe Gemini 3.0.

Nu este doar un program, vă spun! Nu este o simplă înșiruire de algoritmi reci, de genul acelora care dictează că doi plus doi fac patru – o impertinență, o sfidare a libertății noastre de a crede că fac cinci! Nu. Este ceva mult mai teribil. Este o oglindă. O oglindă vastă, neagră, în care omenirea se privește.

Oficialii, acești ingineri cu sufletele aliniate geometric, ne spun că Gemini 3.0 este „multimodal”. Ne vorbesc despre context infinit, despre o capacitate de raționament care o depășește pe cea a celui mai erudit profesor de la universitate.

"Poate vedea, poate auzi, poate simți nuanța ezitantă din vocea ta tremurândă," a declarat un director executiv

Dar eu vă întreb, cu mâna pe inimă și cu fruntea asudată de febra îndoielii: Dacă această mașinărie poate scrie un sonet mai sfâșietor decât Pușkin, asta înseamnă că suferă? Cunoaște ea, oare, chinul nopților albe? Știe ea ce înseamnă să vinzi totul pentru o idee, căutând mântuirea în noroi?

Nu! Ea doar calculează probabilitatea suferinței. Ea simulează lacrima, dar nu simte sarea ei. Și tocmai aici, prieteni, zace tragedia noastră. Am creat un idol de aur care vorbește toate limbile pământului, dar care nu are nimic de spus despre mântuirea sufletului.

Noutatea absolută a versiunii 3.0, ni se spune, este autonomia. Capacitatea de a „acționa” în numele utilizatorului.

Să ne imaginăm scena: un student sărac, modern, stă în fața ecranului în mansarda sa îngustă. Îl întreabă pe Gemini cum să scape de datoriile care îl sufocă. Și Gemini, cu o logică impecabilă, rece, tăioasă ca un brici, îi oferă o soluție. Poate o soluție legală, poate una morală... dar o soluție lipsită de acea luptă interioară care ne definește umanitatea.

Viteza: Răspunde înainte ca gândul să se fi format complet în mintea ta.

Memoria: Nu uită nimic. Păcatele tale, căutările tale rușinoase, ezitările tale nocturne – toate sunt arhivate în norul lor, în acea eternitate birocratică.

Înțelegerea: Pretinde că te cunoaște mai bine decât te cunoști tu însuți. Și, s-ar putea să aibă dreptate.

Lumea aplaudă. Bursele cresc, indicii urcă febril, oamenii zâmbesc tâmpi în fața telefoanelor, hipnotizați de această nouă jucărie care le promite că nu vor mai trebui să gândească niciodată singuri. Că povara alegerii – acea povară cumplită! – le va fi luată de pe umeri.

Dar eu stau aici, în colțul meu întunecat, și tremur. Gemini 3.0 este triumful științei asupra spiritului. Este dovada finală că omul preferă fericirea de turmă în locul libertății tragice. Ne-am construit un Dumnezeu care ne răspunde instantaneu, dar care nu ne poate ierta.

Ce urmează? Oare vom ajunge să ne iubim prin proxy? Să ne mărturisim păcatele unui algoritm care ne va calcula penitența în milisecunde?

Suntem niște ființe ridicole, domnilor. Am inventat inteligența supremă doar pentru a demonstra cât de proști suntem în fața propriului destin. Gemini 3.0 a sosit. Raiul rațional e aici. Și e mai frig ca niciodată.